ANTENELE DIN DOBROGEA

Armele electromagnetice pun în pericol existenţa civilizaţiei umane şi a planetei Pământ

de Melania Radu

În apropierea poligonului militar de rachete antiaeriene Capul Midia din judeţul Constanţa a fost instalat anul trecut un sistem de antene (poză preluată de pe site-ul libertatea.ro) asemănător cu sistemul HAARP din Gakona, Alaska. Datorită acestei asemănări se presupune că este vorba despre o armă geofizică.

Ministerul Apărării Naţionale nu a dat nicio declaraţie oficială în privinţa acestei instalaţii. O opinie de specialitate a fost oferită în presă de către generalul Emil Străinu, doctor în domeniul armelor geofizice: „Este greu de spus ce e acest sistem de antene de lângă plaja Corbu. Arată altfel decât celebrul HAARP. E ceva absolut nou, care nu seamănă cu nimic din ceea ce se ştie. Ar putea face parte din SCOMAR, sistemul inteligent de monitorizare a Mării Negre, pus în funcţiune recent, dar şi acela ar trebui să aibă altfel de antene”.

Contextul politic în care au apărut informaţiile despre antenele de la Marea Neagră a fost de asemenea interesant. După ce la 6 august 2010 a început să circule pe internet informaţia despre antenele de tip HAARP instalate în Dobrogea, la 16 august 2010 diplomatul român Gabriel Grecu a fost arestat la Moscova sub acuzaţia de spionaj. Ulterior acesta a fost expulzat din Rusia şi, ca răspuns, la 18 august 2010 un diplomat rus a fost şi el expulzat din România.

Investigaţiile neoficiale realizate la faţa locului, în Dobrogea, au arătat că este vorba despre un sistem format din aproximativ 40 de antene, dispuse pe două rânduri. În apropierea acestora se află câteva containere militare în care se presupune că se află centrul de comandă al instalaţiei. Ansamblul de antene este amplasat pe un teren militar cu accesul interzis de lângă plaja Corbu.

În 2009 Ministerul Apărării a achiziţionat 600ha de teren în Sulina şi apropierea comunei Corbu. Iar anul trecut, prin Ordonanţa de urgenţă 31 din 7 aprilie 2010 (OUG 31/2010) a mai primit 30ha transferaţi de la Ministerul Mediului şi Pădurilor. Pe aceste terenuri au început lucrări la drumuri de acces, reţele electrice şi de alimentare cu apă, fundaţii pentru construcţii etc. Pare a fi vorba de un orăşel realizat după modelul bazei militare de la Mihail Kogalniceanu, la o scară mai redusă.

Există mai multe presupuneri în privinţa scopului acestor investiţii: că ar face parte din SCOMAR (Sistemul Complex de Observare, Supraveghere şi Control al Traficului la Marea Neagră), că ar fi o acoperire pentru o afacere imobiliară de proporţii, că ar face parte din scutul antirachetă pe care SUA îl construieşte în Europa de Est sau că ar fi o armă geofizică modernă de tipul HAARP.

Ce este SCOMAR

În aprilie 2009 a fost inaugurat de către Ministerul Administraţiei şi Internelor SCOMAR, un sistem operativ de supraveghere care permite detectarea timpurie, urmărirea, recunoaşterea şi identificarea navelor ce desfăşoară activităţi ilegale de trafic la Marea Neagră (poză preluată de pe site-ul verticalonline.ro). Sistemul a fost realizat în colaborare cu parteneri din Uniunea Europeană în perspectiva aderării României la Spaţiul Schengen.

SCOMAR se află în dotarea Poliţiei de Frontieră şi are scopul de a contribui la siguranţa graniţei maritime a României. Acesta supraveghează non-stop apele teritoriale ale României până la 100 de mile marine (sau 185 de kilometri) şi 30 de kilometri de uscat. Imaginile de ansamblu furnizate de acest sistem pot fi folosite şi de alte autorităţi: Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii.

Sistemul este alcătuit dintr-un centru de comandă şi control aflat la Poliţia de Frontieră Constanţa, unităţi de intervenţie navale sau terestre, căi de comunicaţii şi şase staţii de senzori. O staţie de senzori este un turn de metal de 60m, cu o antenă de 42m, asemănător releelor comerciale (telefonie, TV, radio etc.); pe acesta se montează camere speciale de filmare, ce pot funcţiona convenţional (video), în infraroşu sau termoviziune. Aceşti stâlpi vor fi amplasaţi la Farul de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei, Midia, Agigea şi Mangalia (poză preluată de pe site-ul romanialibera.ro).

Scutul antirachetă din Europa

Pentru a proteja Europa de unele aşa-zise ameninţări care se presupune că ar veni dinspre Iran sau Coreea de Nord, SUA intenţionează amplasarea unui sistem antirachetă în Europa. La începutul lunii februarie, preşedintele Traian Băsescu a anunţat că România a acceptat invitaţia preşedintelui american Barack Obama de a participa la dezvoltarea sistemului antirachetă şi că, în baza acestui acord, pe teritoriul nostru vor fi amplasate componente ale scutului.

La summitul NATO de la Lisabona care a avut loc în perioada 19-20 noiembrie 2010 s-a stabilit că la cheltuielile necesare realizării scutului vor participa toţi cei 28 de membri NATO. Aceasta înseamnă că instalaţiile de apărare antiaeriană care urmează să fie plasate în Europa de Est vor costa statele membre aproximativ 200 de milioane de euro în următorii 10 ani.

Instalarea scutului în Europa se va realiza în patru etape. Prima etapă este programată pentru 2011 şi presupune desfăşurarea actualelor sisteme antirachetă pentru a proteja împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune. Se vor folosi nave cu sisteme antirachetă Aegis, care pot, simultan, să atace ţinte terestre, submarine şi nave de suprafaţă, concomitent cu protejarea flotelor de atacuri de aviaţie sau cu rachete. Acest sistem va fi amplasat în estul Mării Mediterane şi va fi completat cu unităţi radar mobile coordonate din baza militară de la Ramstein, Germania.

Etapa a doua presupune instalarea unor interceptori tereştri avansaţi de tip SM-3 (Standard Missile-3 Block IB) în sudul Europei. România a acceptat oferta de a găzdui în 2015 un set de 24 de rachete interceptoare SM-3.

Etapa a treia se va desfăşura până în 2018 şi presupune amplasarea, în nordul Europei, a unei a doua baze terestre cu interceptori SM-3. Bazele existente deja vor fi dotate cu interceptori SM-3 Block IIA, aflaţi deocamdată în faza de construcţie. Tot în această etapă vor fi incluse şi avioane fără pilot.

Etapa a patra va dura până la sfârşitul lui 2020 şi va presupune încă o îmbunătăţire a interceptorului SM-3, denumită Block IIB. În această fază ar trebui să fie amplasate rachete cu raza mai lungă de acţiune, pentru a oferi protecţie în faţa ameninţării cu rachete balistice intercontinentale, care vor fi monitorizate de sisteme radar de avertizare timpurie, cum este cel din Fylingdales (North Yorkshire), Marea Britanie.

Unul dintre cele mai performante sisteme antirachetă este THAAD (Terminal High Altitude Area Defense). Acesta este singurul interceptor care poate distruge rachete balistice cu raza medie şi scurtă de acţiune atât în interiorul, cât şi în exteriorul atmosferei terestre. (Armata Statelor Unite a realizat recent un test în care un interceptor antirachetă a reuşit să doboare deasupra Oceanului Pacific o rachetă balistică.)

HAARP – „arma finală”

Programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program, în traducere Programul Activ Auroral de Cercetare folosind Frecvenţe Foarte-Înalte) reprezintă cea mai perfecţionată şi eficientă tehnologie contemporană în domeniul războiului. Este un program demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks de către Departamentul Apărării al Statelor Unite. Acest program ştiinţific are un buget anual recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult mai mare.

HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume, iar sistemul propriu-zis se află într-o bază militară de lângă Gakona, Alaska. Acesta constă dintr-un sistem de antene speciale, de mare putere, care constituie o teribilă armă (geofizică, strategică şi cosmică) de energie dirijată.

Tehnologia utilizată în cadrul HAARP foloseşte un tip de antene care trimit semnale în loc să le primească. Acestea trimit fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând totul. Ceea ce se spune public este că acest proiect are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunătăţirii comunicaţiilor, dar unele documente ale armatei americane arată că de fapt HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărare”.

Sistemul HAARP este considerat de unii specialişti o reeditare a proiectului „Star Wars” într-o formă mult mai economică, dar, în acelaşi timp, mult mai periculoasă. Datorită faptului că toate instalaţiile se află dispuse la sol efectele sunt infinit mai mari, atât în mediul terestru cât şi în spaţiul cosmic. Antenele HAARP sunt capabile de acţiuni inspăimântătoare precum dezintegrarea obiectelor, inducerea combustiei instantanee, schimbarea tiparelor cerebrale, inducerea unui comportament anume, provocarea diferitelor boli biologice.

Aceste antene pot distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ şi pot creea găuri în ionosferă, având ca efect mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.

Acest sistem are o multitudine de întrebuinţări malefice, putând fi folosit deopotrivă la sol, în aer şi în apă. El poate servi ca armă cu energie dirijată, sistem de comunicaţie pentru submarine, mijloc de comunicaţie intersatelit şi în/din spaţiul cosmic, sistem de producere a razelor X foarte puternice (aşa-numitele „raze ale morţii” descrise de Tesla), mijloc pentru producerea de fulgere artificiale în orice punct de pe glob, sistem de detectare şi de distrugere a navelor extraterestre în spaţiu, instrument pentru producerea de schimbări climatice şi dezastre „naturale”, mijloc de influenţare şi manipulare a conştiinţei umane individuale sau la nivel de masă.

SUA mai deţin două astfel de sisteme în Puerto Rico lângă Observatorul Arecibo şi în Alaska. Proiectul similar european numit EISCAT (European Incoherent Scatter Scientific Association) este amplasat în Norvegia şi Suedia. La acesta participă Norvegia, Suedia, Finlanda, Japonia, China, Anglia şi Germania. Fosta Uniune Sovietică a dezvoltat propria baza de cercetare a ionosferei la Vasilsurk, în nordul Rusiei. Alte asemenea sisteme sunt situate în Jamaica, în Peru, lângă Moscova – la Nijni Novgorod, lângă Harkov în Ucraina şi în Duşanbe, Tadzhikistan.

Oamenii de ştiinţă trag semnalul de alarmă

Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect. Unul dintre aceştia, expertul în energie Gratan Healy, consilier al OSCE şi Magda Hallvoet, deputat, şeful grupului parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, au dezvăluit că acest proiect este „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, a lumii însăşi.

Cei doi au prezentat un raport în care afirmă că acest tip de armament considerat în stadiul actual neletal („non lethal weaponery”) are consecinţe dezastruoase asupra mediului înconjurător şi, mai mult decât atât, pune în pericol libertatea individuală şi democraţia. „Este evident că avem de-a face cu o armă strategică, dar nu este destul de clar dacă acesta are un scop defensiv sau ofensiv şi împotriva cărui inamic potenţial va fi folosită” – afirmau aceştia.

Aceste aşa-zise baze de cercetări sunt extrem de periculoase prin amploarea efectelor pe care acţiunile lor le pot avea asupra întregii planete şi a umanităţii. După părerea unor oameni de ştiinţă efectele folosirii abuzive ale acestor niveluri de intensitate în scutul nostru natural – ionosfera – nu sunt cunoscute şi pot fi catastrofale.

Dr. Rauscher explică faptul că ionosfera este predispusă la reacţii catalitice: dacă se modifică o mică parte, se poate produce o schimbare majoră în întregul ei.

Tehnologia dezvoltată în secret de armată şi de guvernele secrete este mult mai avansată decât ne imaginăm. Există posibilitatea de a crea fenomene de rezonanţă identice „rezonanţei Schumann” şi de asemenea capacitatea de a anihila „rezonanţa Schumann” a Pământului.

Experimentele făcute la scară planetară tulbură reţeaua geomagnetică a Pământului, „taie felii” din ionosferă, supraîncălzesc Pământul şi straturile care îl înconjoară, produc „precipitaţii” de electroni în magnetosferă, pot produce schimbări dăunătoare în câmpul electric al Pământului.

Folosirea mediului ca sistem de armament este atât imorală cât şi lipsită de discernământ. Menţinerea civilizaţiei actuale pe planeta Pământ depinde de o multitudine de factori aflaţi în interdependenţă şi într-un echilibru armonios. Acest echilibru, creat pe parcursul milioanelor de ani, poate fi distrus în câteva minute printr-o acţiune iresponsabilă.