Monday, January 31, 2011

Wednesday, January 26, 2011

Ceausescu: in ultimul sau discurs a recitat ultimele versuri din “Desteapta-te Romane!”.

Share/Bookmark

VIDEO INTEGRAL din 21 decembrie 1989

“Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ”.

Vezi de la min 22.30

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas el mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţa-n libertate ori moarte” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători.

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ.

sursa ziaristionline


Thursday, January 20, 2011

ILUZIE SI REALITATE

Share/Bookmark

OGLINDA

Share/Bookmark



O istorie a perioadei celui de-al doilea razboi mondia, o istorie in care poporul roman a fost divizat prin criminalul act Ribentrop - Molotov

Tuesday, January 18, 2011

Scrisoare catre copii

Share/Bookmark



Dragi copii,

Multi dintre voi aveti casele voastre. Parintii vostri va iubesc si se lupta sa aveti de toate. Casele in care locuiti sunt ale lor. Sunt cumparate cu banii lor. Bani munciti. Chiar daca parintii unora dintre voi platesc rate pentru aceste case in care locuiti, peste zece sau cincisprezece ani casele vor fi ale lor cu totul. Vor fi proprietatea parintilor vostri si dupa moartea lor vor fi proprietatea voastra. Sa fii proprietar inseamna sa ai ceva ce ai dobandit prin munca ta. Ceva ce ai cumparat cu bani munciti de tine.



In casele in care locuiti multi dintre voi aveti camerele voastre. Fiecare dintre voi isi aranjeaza camera cum vrea. Sau aproape cum vrea. Oricum, este camera voastra acolo unde sunt lucrurile voastre preferate, calculatorul, cartile, revistele, blugii, ciorapii, tricourile, secretele - da, mai ales secretele - castile, ipodul, jucarii din anii trecuti, papusi imbatranite, posterele cu formatia preferata, mazgalelile de pe perete, nenumarate urme si indicii ale prezentei si personalitatii voastre.



Chiar daca in mod tehnic aceasta camera, camera voastra, nu va apartine - nu aveti un act pe numele vostru care sa ateste ca voi sunteti propietarul camerei - prin felul in care ea este organizata si prin suma tuturor obiectelor care ii compun universul este a voastra pentru ca in mod sigur pe nimeni altcineva nu ar prea interesa continutul mult prea personal al camerei. Putem spune, deci, ca impreuna cu parintii vostri sunteti si voi proprietari.


Acum, hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Dar va rog sa-l faceti bine. Sa va implicati in acest exercitiu cu fiecare propozitie care va urma de acum inainte. Este o seara linistita de decembrie. Mama si tata sunt in bucatarie. Sora ta cea mica doarme. In sfarsit, a adormit asa ca in casa e un moment de liniste. Se aud vorbele soptite ale parintilor tai. Am sa continui la singular pentru ca experienta asta imaginativa trebuie sa fie a fiecaruia dintre voi, in mod singular.



Din cand in cand se aud hohotele infundate ale mamei. Tatal tau se prosteste in bucatarie. Gesticuleaza cu un pahar de vin in mana, se maimutareste si o face pe mama sa rada in hohotele astea retinute care ar putea s-o trezeasca pe sora ta cea mica. Inchizi usa. N-o sa vina nimeni, stii. Te abandonezi propriului tau univers. Este liniste. Intri pe net, sa vezi ce fac ceilalti. Esti atat de sigur ca toata lumea in casa isi vede de treaba lui incat deschizi usor geamul. Aerul rece da buzna inauntru si aduce parca sarbatorile cu el. Iti aprinzi o tigara. Iti bate inima, dar ce poate fi mai tare decat sa fumezi a treia tigara dintr-al treilea pachet al vietii tale in casa cu parintii tai nefumatori. Prea tare, cum ai spune tu. Ai vrea sa-ti pui si castile pe urechi ca sa fie totul perfect. Dar asta ar insemna sa nu ii auzi pe ai tai daca vin.

Trei explozii asurzitoare tulbura linistea asta perfecta. Linistea in care nu se auzea decat bazaitul calculatorului si hohotele razlete ale mamei. Realizezi imediat ca doar sperietura te-a facut sa crezi ca sunt explozii si ca de fapt nu sunt nici la vecinul de deasupra ci bufnituri in usa voastra de la intrare. Te repezi spre hol in acelasi timp cu tatal tau care intreaba cu o voce puternica: - Cine e?



In spatele lui, mama ta strange cu ambele maini clanta usii de la bucatarie pe care incearca s-o inchida incet ca si cand n-ar vrea sa deranjeze pe cineva. - Militia e, deschideti!!!! Tatal tau deschide usa. Un ofiter si doi soldati inarmati intra primii, apoi, doi civili care rostesc sec in timp ce soldatii atintesc armele catre voi urland sa nu va miscati: - Aveti trei ore sa impachetati. Casa asta se rechizitioneaza, de azi inainte apartine poporului.



Nu intelegi nimic, nu-ti vine sa crezi, ca prin vis il auzi pe tatal tau tipand, spune ceva, apoi il vezi jos la picioarele soldatilor cu gura plina de sange. Esti perplex, neputincios, nu poti sa te misti si realizezi intr-un tarziu ca o dara de lichid fierbinte se scurge pe partea interioara a copasei, catre gamba, spre calcai.Te cuprinde rusinea, caci frica te-a cuprins de mult. Nu stii cand ai ajuns in camera, sora ta cea mica plange, mama alearga prin toate casa, in hol sunt trei geamantane mari in care nu incape nimic si tu nu intelegi inca ce se intampla. Nu intelegi ca trebuie sa parasesti casa asta si ca tot ce este in ea nu-ti mai apartine, nu mai esti proprietar decat pe ceea ce poti cara cu tine in cele trei valize mari cascate in mijlocul holului.



Cei doi barbati imbracati civil fumeaza linistit la bucatarie in timp ce soldatii au inceput sa se plimbe prin casa, ba unul dintre ei intra peste tine in camera si iti smulge ipod-ul, il baga in buzunar, capul iti vajaie ingrozitor si privirea ti se intuneca, vezi ca printr-o sita, te-a pocnit pentru ca ai protestat.



Peste cateva ore casa ta este o amintire. Poti sa-ti imaginezi asta. Stai intr-o duba inchisa, ca o duba de marfa si nu stii incotro se indreapta. In dreapta ta e unul dintre soldati. In fata ta pe o bancheta ingusta mama plange si o tine in brate pe sora ta cea mica ale carei urlete ii fac pe soldati sa-si iasa din pepeni din cand in cand si sa strige: - Fa-o sa taca!!!.


Cauti cu speranta catre tatal tau care e plin de sange, sange inchegat si respira anevoios, aproape fonfait. Te uiti la el si vezi ca respiratia se indeseste ii curg mucii din nas, ii sterge cu manseta inrosita a unei camasi bej. Apoi, n-ai mai vazut asta niciodata pana acum, tatal tau izbucneste in plans si plange langa mama si langa sora ta, toti trei plang iar tu inlemnesti de frica si ti se rupe sufletul pentru cei din fata ta si te intrebi unde merge duba asta.



Ai sa afli repede cand te vei trezi pe peronul garii intr-o imbulzeala de nedescris. Pe tatal tau il despart de tine iar asta este un moment cand incepi si tu sa urli si sa-ti scuipi plamanii de durere si de frica pentru ca il iau cu adevarat de langa tine. Urli ca un nebun si vrei sa te smulgi dintre oamenii intre care ai fost inghesuit de un cordon lung de soldati care ii separa pe barbati de copii si femei. Te cuprinde disperarea si te agati de mama ta ca sa n-o pierzi si pe ea.


Stati imbratisati si incercati sa-l mai prindeti cu privirea pe tata care e dus cu o alta multime de barbati. Urletele te sufoca si te sperie, te inghesui in tren impreuna cu alte femei si copii, e un vacarm, e un infern, nu e real ce se intampla, intrebarile zboara prin aer, nimeni nu accepta, nimeni nu intelege, femei lesina, femei isterice, femei doborate, indurerate, copii disperati, muti, priviri incapabile, o lumina slaba care se intinde ca o panza de paianjen peste toata padurea asta umana de FRICA.



Dragi copii ai anului 2011,
trenurile astea au plecat in multe directii. In 1940 bunicii si tatal meu au fugit din calea rusilor inspre Romania ca sa nu ajunga in acele trenuri care duceau spre Siberia. In anii cincizeci trenurile astea mergeau la Canal( Canalul Dunare Marea Neagra) sau la Gherla sau la Adjud sau la Pitesti.



Ce trebuie sa stiti este ca Partidul Comuniust Roman a luat proprietatile oamenilor. De multe ori s-a intamplat asa cum am descris eu mai sus. Pentru ca una din ideile comunismului era aceea ca totul este al poporului si ca cei care AVEAU si muncisera din greu ca sa AIBA trebuia sa dea totul celor care NU AVEAU. Doar ca in comunism s-a demonstrat ca cei care NU AVEAU au ramas la fel de saraci.



Intre 1947 si 1989 aproape nimeni nu mai avea in Romania ceea ce dobandise inainte de razboi. Oamenii au putut sa devina proprietari doar pe apartamente de bloc si masini Dacia. Casa Poporului se ridica, dragi copii, pe un cartier care a fost ras de pe fata pamantului.


In comunism nimeni nu mai avea voie sa aiba. Daca depaseai o anumita suma de bani intrai in vizorul Securitatii.



Ce sanse au avut romanii in general? Unii au fugit in munti si au incercat sa reziste de acolo impotriva Partidului Comunist Roman care le luase totul. Altii au crezut ca lucrurile nu pot merge atat de rau, au ramas si au ajuns la Canal sau in inchisorile comuniste. Cei mai multi au plecat capul si au trait in frica, saracie, foame si adeseori teroare. Timp de cincizeci de ani. Unii au colaborat cu Securitatea, altii nu.



Securitatea a fost institutia carea a ajutat Partidul Comunist si pe Ceausescu sa tina tara sub teroare, sa priveze romanii de libertate si de toate drepturile care vin la pachet cu libertatea.


In 1989 Ceausescu si Partidul Comunist a cazut. Si atunci la Timisoara oamenii au spus: Nimeni din cei care au facut parte din Securitate si nici activistii comunisti sa nu poata sa participe la primele trei alegeri generale pentru ca ei au reprezentat RAUL cel mai mare in acesta tara. Nu putem sa fim in continuare condusi de comunisti.



Dar, dragii mei copii, acesta propunere nu a trecut. Astfel, activistii comunisti si cei care au facut parte din Securitate au putut sa candideze la conducerea tarii noastre. Si din fosti ofiteri de Securitate ei au devenit afaceristi si politicieni. Timp de douazeci de ani.


Acum, copii, va rog sa-mi raspundeti la o intrebare simpla: cine credeti voi ca se afla in Parlamentul Romaniei, la putere si in partidele politice din Romania?


Copii v-am scris aceasta scrisoare ca sa va ganditi putin. Sa stiti ca este un singur lucru pe care tehnologia, retelele sociale, presa sau televiziunile nu il pot face pentru noi. E un lucru pe care nici parintii, profesorii, bunicii sau prietenii nu-l pot face pentru noi. De fapt nimeni in lume nu poate sa faca asta pentru noi: Nimeni nu poate sa gandeasca pentru noi.


Iar acum va invit sa va ganditi. Cu toate datele de mai sus credeti ca in aceasta tara schimbarea a fost reala, categorica, dramatica? Sau a fost schioapa, mascata, plapanda?

Si atunci cine sa inceapa schimbarea daca nu aceia care s-au nascut in libertate, dragi copii?


PS. Ceea ce am scris eu mai sus nu e nici pe departe lamuritor in ceea ce priveste Comunismul in Romania si consecintele lui. Va sfatuiesc, sa va intrebati parintii, sa cautati pe net, prin carti sau sa scotociti amintirile bunicilor.
Daca vrem sa aflam de ce traim rau in prezent trebuie sa mergem in trecut si gandindu-ne, incercand sa aflam ADEVARUL poate vom intelege ce trebuie si pe cine trebuie SA SCHIMBAM!

Succes, copii.

sursa tudorchirila.blogspot.com


Wednesday, January 12, 2011

Rolando Laserie Las 40



Share/Bookmark

Monday, January 10, 2011

Saturday, January 8, 2011

Josephine Baker (1927)



Share/Bookmark

Friday, January 7, 2011

ANTENELE DIN DOBROGEA

Share/Bookmark


Armele electromagnetice pun în pericol existenţa civilizaţiei umane şi a planetei Pământ


În apropierea poligonului militar de rachete antiaeriene Capul Midia din judeţul Constanţa a fost instalat anul trecut un sistem de antene (poză preluată de pe site-ul libertatea.ro) asemănător cu sistemul HAARP din Gakona, Alaska. Datorită acestei asemănări se presupune că este vorba despre o armă geofizică.

Ministerul Apărării Naţionale nu a dat nicio declaraţie oficială în privinţa acestei instalaţii. O opinie de specialitate a fost oferită în presă de către generalul Emil Străinu, doctor în domeniul armelor geofizice: „Este greu de spus ce e acest sistem de antene de lângă plaja Corbu. Arată altfel decât celebrul HAARP. E ceva absolut nou, care nu seamănă cu nimic din ceea ce se ştie. Ar putea face parte din SCOMAR, sistemul inteligent de monitorizare a Mării Negre, pus în funcţiune recent, dar şi acela ar trebui să aibă altfel de antene”.
Contextul politic în care au apărut informaţiile despre antenele de la Marea Neagră a fost de asemenea interesant. După ce la 6 august 2010 a început să circule pe internet informaţia despre antenele de tip HAARP instalate în Dobrogea, la 16 august 2010 diplomatul român Gabriel Grecu a fost arestat la Moscova sub acuzaţia de spionaj. Ulterior acesta a fost expulzat din Rusia şi, ca răspuns, la 18 august 2010 un diplomat rus a fost şi el expulzat din România.
Investigaţiile neoficiale realizate la faţa locului, în Dobrogea, au arătat că este vorba despre un sistem format din aproximativ 40 de antene, dispuse pe două rânduri. În apropierea acestora se află câteva containere militare în care se presupune că se află centrul de comandă al instalaţiei. Ansamblul de antene este amplasat pe un teren militar cu accesul interzis de lângă plaja Corbu.
În 2009 Ministerul Apărării a achiziţionat 600ha de teren în Sulina şi apropierea comunei Corbu. Iar anul trecut, prin Ordonanţa de urgenţă 31 din 7 aprilie 2010 (OUG 31/2010) a mai primit 30ha transferaţi de la Ministerul Mediului şi Pădurilor. Pe aceste terenuri au început lucrări la drumuri de acces, reţele electrice şi de alimentare cu apă, fundaţii pentru construcţii etc. Pare a fi vorba de un orăşel realizat după modelul bazei militare de la Mihail Kogalniceanu, la o scară mai redusă.
Există mai multe presupuneri în privinţa scopului acestor investiţii: că ar face parte din SCOMAR (Sistemul Complex de Observare, Supraveghere şi Control al Traficului la Marea Neagră), că ar fi o acoperire pentru o afacere imobiliară de proporţii, că ar face parte din scutul antirachetă pe care SUA îl construieşte în Europa de Est sau că ar fi o armă geofizică modernă de tipul HAARP.

Ce este SCOMAR

În aprilie 2009 a fost inaugurat de către Ministerul Administraţiei şi Internelor SCOMAR, un sistem operativ de supraveghere care permite detectarea timpurie, urmărirea, recunoaşterea şi identificarea navelor ce desfăşoară activităţi ilegale de trafic la Marea Neagră (poză preluată de pe site-ul verticalonline.ro). Sistemul a fost realizat în colaborare cu parteneri din Uniunea Europeană în perspectiva aderării României la Spaţiul Schengen.
SCOMAR se află în dotarea Poliţiei de Frontieră şi are scopul de a contribui la siguranţa graniţei maritime a României. Acesta supraveghează non-stop apele teritoriale ale României până la 100 de mile marine (sau 185 de kilometri) şi 30 de kilometri de uscat. Imaginile de ansamblu furnizate de acest sistem pot fi folosite şi de alte autorităţi: Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii.
Sistemul este alcătuit dintr-un centru de comandă şi control aflat la Poliţia de Frontieră Constanţa, unităţi de intervenţie navale sau terestre, căi de comunicaţii şi şase staţii de senzori. O staţie de senzori este un turn de metal de 60m, cu o antenă de 42m, asemănător releelor comerciale (telefonie, TV, radio etc.); pe acesta se montează camere speciale de filmare, ce pot funcţiona convenţional (video), în infraroşu sau termoviziune. Aceşti stâlpi vor fi amplasaţi la Farul de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei, Midia, Agigea şi Mangalia (poză preluată de pe site-ul romanialibera.ro).

Scutul antirachetă din Europa
Pentru a proteja Europa de unele aşa-zise ameninţări care se presupune că ar veni dinspre Iran sau Coreea de Nord, SUA intenţionează amplasarea unui sistem antirachetă în Europa. La începutul lunii februarie, preşedintele Traian Băsescu a anunţat că România a acceptat invitaţia preşedintelui american Barack Obama de a participa la dezvoltarea sistemului antirachetă şi că, în baza acestui acord, pe teritoriul nostru vor fi amplasate componente ale scutului.
La summitul NATO de la Lisabona care a avut loc în perioada 19-20 noiembrie 2010 s-a stabilit că la cheltuielile necesare realizării scutului vor participa toţi cei 28 de membri NATO. Aceasta înseamnă că instalaţiile de apărare antiaeriană care urmează să fie plasate în Europa de Est vor costa statele membre aproximativ 200 de milioane de euro în următorii 10 ani.
Instalarea scutului în Europa se va realiza în patru etape. Prima etapă este programată pentru 2011 şi presupune desfăşurarea actualelor sisteme antirachetă pentru a proteja împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune. Se vor folosi nave cu sisteme antirachetă Aegis, care pot, simultan, să atace ţinte terestre, submarine şi nave de suprafaţă, concomitent cu protejarea flotelor de atacuri de aviaţie sau cu rachete. Acest sistem va fi amplasat în estul Mării Mediterane şi va fi completat cu unităţi radar mobile coordonate din baza militară de la Ramstein, Germania.
Etapa a doua presupune instalarea unor interceptori tereştri avansaţi de tip SM-3 (Standard Missile-3 Block IB) în sudul Europei. România a acceptat oferta de a găzdui în 2015 un set de 24 de rachete interceptoare SM-3.
Etapa a treia se va desfăşura până în 2018 şi presupune amplasarea, în nordul Europei, a unei a doua baze terestre cu interceptori SM-3. Bazele existente deja vor fi dotate cu interceptori SM-3 Block IIA, aflaţi deocamdată în faza de construcţie. Tot în această etapă vor fi incluse şi avioane fără pilot.
Etapa a patra va dura până la sfârşitul lui 2020 şi va presupune încă o îmbunătăţire a interceptorului SM-3, denumită Block IIB. În această fază ar trebui să fie amplasate rachete cu raza mai lungă de acţiune, pentru a oferi protecţie în faţa ameninţării cu rachete balistice intercontinentale, care vor fi monitorizate de sisteme radar de avertizare timpurie, cum este cel din Fylingdales (North Yorkshire), Marea Britanie.
Unul dintre cele mai performante sisteme antirachetă este THAAD (Terminal High Altitude Area Defense). Acesta este singurul interceptor care poate distruge rachete balistice cu raza medie şi scurtă de acţiune atât în interiorul, cât şi în exteriorul atmosferei terestre. (Armata Statelor Unite a realizat recent un test în care un interceptor antirachetă a reuşit să doboare deasupra Oceanului Pacific o rachetă balistică.)
HAARP – „arma finală”
Programul HAARP (High-frequency Active Auroral Research Program, în traducere Programul Activ Auroral de Cercetare folosind Frecvenţe Foarte-Înalte) reprezintă cea mai perfecţionată şi eficientă tehnologie contemporană în domeniul războiului. Este un program demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks de către Departamentul Apărării al Statelor Unite. Acest program ştiinţific are un buget anual recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult mai mare.

HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume, iar sistemul propriu-zis se află într-o bază militară de lângă Gakona, Alaska. Acesta constă dintr-un sistem de antene speciale, de mare putere, care constituie o teribilă armă (geofizică, strategică şi cosmică) de energie dirijată.
Tehnologia utilizată în cadrul HAARP foloseşte un tip de antene care trimit semnale în loc să le primească. Acestea trimit fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând totul. Ceea ce se spune public este că acest proiect are ca scop modificarea ionosferei în vederea îmbunătăţirii comunicaţiilor, dar unele documente ale armatei americane arată că de fapt HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărare”.
Sistemul HAARP este considerat de unii specialişti o reeditare a proiectului „Star Wars” într-o formă mult mai economică, dar, în acelaşi timp, mult mai periculoasă. Datorită faptului că toate instalaţiile se află dispuse la sol efectele sunt infinit mai mari, atât în mediul terestru cât şi în spaţiul cosmic. Antenele HAARP sunt capabile de acţiuni inspăimântătoare precum dezintegrarea obiectelor, inducerea combustiei instantanee, schimbarea tiparelor cerebrale, inducerea unui comportament anume, provocarea diferitelor boli biologice.

Aceste antene pot distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ şi pot creea găuri în ionosferă, având ca efect mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.
Acest sistem are o multitudine de întrebuinţări malefice, putând fi folosit deopotrivă la sol, în aer şi în apă. El poate servi ca armă cu energie dirijată, sistem de comunicaţie pentru submarine, mijloc de comunicaţie intersatelit şi în/din spaţiul cosmic, sistem de producere a razelor X foarte puternice (aşa-numitele „raze ale morţii” descrise de Tesla), mijloc pentru producerea de fulgere artificiale în orice punct de pe glob, sistem de detectare şi de distrugere a navelor extraterestre în spaţiu, instrument pentru producerea de schimbări climatice şi dezastre „naturale”, mijloc de influenţare şi manipulare a conştiinţei umane individuale sau la nivel de masă.
SUA mai deţin două astfel de sisteme în Puerto Rico lângă Observatorul Arecibo şi în Alaska. Proiectul similar european numit EISCAT (European Incoherent Scatter Scientific Association) este amplasat în Norvegia şi Suedia. La acesta participă Norvegia, Suedia, Finlanda, Japonia, China, Anglia şi Germania. Fosta Uniune Sovietică a dezvoltat propria baza de cercetare a ionosferei la Vasilsurk, în nordul Rusiei. Alte asemenea sisteme sunt situate în Jamaica, în Peru, lângă Moscova – la Nijni Novgorod, lângă Harkov în Ucraina şi în Duşanbe, Tadzhikistan.

Oamenii de ştiinţă trag semnalul de alarmă

Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect. Unul dintre aceştia, expertul în energie Gratan Healy, consilier al OSCE şi Magda Hallvoet, deputat, şeful grupului parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, au dezvăluit că acest proiect este „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, a lumii însăşi.

Cei doi au prezentat un raport în care afirmă că acest tip de armament considerat în stadiul actual neletal („non lethal weaponery”) are consecinţe dezastruoase asupra mediului înconjurător şi, mai mult decât atât, pune în pericol libertatea individuală şi democraţia. „Este evident că avem de-a face cu o armă strategică, dar nu este destul de clar dacă acesta are un scop defensiv sau ofensiv şi împotriva cărui inamic potenţial va fi folosită” – afirmau aceştia.
Aceste aşa-zise baze de cercetări sunt extrem de periculoase prin amploarea efectelor pe care acţiunile lor le pot avea asupra întregii planete şi a umanităţii. După părerea unor oameni de ştiinţă efectele folosirii abuzive ale acestor niveluri de intensitate în scutul nostru natural – ionosfera – nu sunt cunoscute şi pot fi catastrofale.

Dr. Rauscher explică faptul că ionosfera este predispusă la reacţii catalitice: dacă se modifică o mică parte, se poate produce o schimbare majoră în întregul ei.
Tehnologia dezvoltată în secret de armată şi de guvernele secrete este mult mai avansată decât ne imaginăm. Există posibilitatea de a crea fenomene de rezonanţă identice „rezonanţei Schumann” şi de asemenea capacitatea de a anihila „rezonanţa Schumann” a Pământului.

Experimentele făcute la scară planetară tulbură reţeaua geomagnetică a Pământului, „taie felii” din ionosferă, supraîncălzesc Pământul şi straturile care îl înconjoară, produc „precipitaţii” de electroni în magnetosferă, pot produce schimbări dăunătoare în câmpul electric al Pământului.

Folosirea mediului ca sistem de armament este atât imorală cât şi lipsită de discernământ. Menţinerea civilizaţiei actuale pe planeta Pământ depinde de o multitudine de factori aflaţi în interdependenţă şi într-un echilibru armonios. Acest echilibru, creat pe parcursul milioanelor de ani, poate fi distrus în câteva minute printr-o acţiune iresponsabilă.


Wednesday, January 5, 2011

Tuesday, January 4, 2011

A murit in inchisoare deoarece a refuzat sa retina impozitele pe veniturile angajatilor sai …

Posted in impozit by saccsiv on ianuarie 4, 2011

Citez din articolul Jailed Tax Protester Richard Simkanin, Dead in Prison:

Ieri (28 decembrie) la ora 12.43, încarceratul Richard Simkanin, protestatar împotriva taxelor, a murit în închisoare. Am discutat cu prietenul său, Daniel Schinzing din oraşul Keene, statul american Texas, care a spus că Simkanin s-a simţit slăbit, a avut dureri de piept şi a simţit un mare nod în piept. Vestea morţii lui Simkanin nu a fost o surpriză, având în vedere situaţia sa. Avea vârsta de 67 ani la momentul decesului.

Simkanin a fost eliberat din închisoare la începutul acestui an, dar încarcerat din nou după acuzaţia că ar fi violat termenii eliberării sale. A ispăşit 7 ani într-o închisoare federală, ca urmare a faptului că a refuzat să reţină impozitele de la angajaţii săi, în cadrul întreprinderii sale din localitatea Bedford, Texas. A fost condamnat la încă 7 ani închisoare, după ce a fost acuzat că ar fi încălcat termenii eliberării sale condiţionate.

Aici este povestea lui Richard, conform http://www.dicksimkanin.com/ .

„Dick Simkanin a luat atitudine pentru America, pentru toţi muncitorii americani şi pentru toţi patronii americani, în anul 2000, în momentul în care a decis ca a sa companie să nu mai participe la reţinerea impozitelor, măsură presupusă a fi cerută şi adoptată forţat, printr-o lege a Congresului american. Dick a petrecut 6 ani studiind istoria americană şi principiile de fundamentare. În cele din urmă s-a convins în sinea sa că nu va avea probleme dacă va figura în evidenţele guvernului federal drept un contabil neplătit, prin urmare a acordat muncitorilor săi 100% din plata lor. Adevărat spirit american! Admirabil curajul său, care l-a costat totul”.

Ulterior, el a fost pus sub acuzare, după ce guvernul a încercat de 3 ori să-şi impună poziţia, însă fără folos. Un complet al Marelui juriu l-a pus sub acuzare în iunie 2003, a fost arestat iar războiul juridic în materie penală a început !

Am urmărit şi noi cazul lui Dick Simkanin, proprietarul fabricii de materiale plastice Arrow Custom din oraşul texan Bedford, care în anul 2000 a încetat reţinerea impozitelor pe venituri generate de salarii pentru angajaţii lui, după ce nu a primit nici un răspuns de la reprezentanţii Fiscului American (IRS – Internal Revenue Service), referitor laîntrebările sale despre vreo lege în baza căreia este stipulată reţinerea acestor taxe.

Nici în 2001 şi nici în 2002, marile jurii nu l-au pus sub acuzare pentru omisiunea de reţinere a impozitelor şi deturnarea taxelor. Totuşi, după ce Departamentul de Justiţie l-a împiedicat să apară până la întrunirea marelui juriu din 2003, această instanţă l-a pus sub acuzare. După ce a compărut în faţa Judecătorului Magistrat, Simkanin a fost eliberat fără cauţiune, pe propria răspundere.

Câteva zile mai târziu, Judecătorul curţii federale districtuale John McBryde, dând crezare unor vorbe mai degrabă decât să ia în considerare probele directe, a dat verdictul că Simkanin reprezintă un factor de risc şi o ameninţare pentru societate. Verdictul a contrazis astfel decizia judecătorului magistrat, astfel că Simkanin a fost încarcerat în aşteptarea procesului său, programat pentru data de 6 octombrie. Domnul Simkanin este prizonier federal de 11 săptămâni.

Apărarea lui Simkanin a marşat pe faptul că el nu a comis nicio infracţiune, de vreme ce nu există nicio lege care să-i impună să reţină impozitul pe venituri.

Considerăm acest fapt un gest plin de curaj al lui Simkanin. Credem că ar fi trebuit achitat. Totuşi, Dick Simkanin a dorit că juriul să ajungă să stabilească vinovăţia sau nevinovăţia sa, în baza acestei întrebări de fapt: „Există vreo lege a SUA care impune angajaţilor să le fie reţinute impozitele pe venituri ?”

Share/Bookmark

Monday, January 3, 2011

Saturday, January 1, 2011

Rammstein - Ich Will



Share/Bookmark

LA MULTI ANI!