Tuesday, November 30, 2010

Râsul la mormânt

Share/Bookmark




Provin dintr-o familie săracă. Nu mă laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit.

Mircea CărtărescuSursa: Mediafax

Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre părinţii mei care, seară de seară, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, făceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodată nu le ajungeau banii. În casă erau un singur salariu şi patru persoane.

Azi, părinţii mei trăiesc dintr-o singură pensie şi, credeţi-mă, nu dintre cele nesimţite. Eu însumi ştiu prea bine ce înseamnă sărăcia. Am cunoscut cozile şi frigul dinainte, am cunoscut inflaţia înnebunitoare de după. Timp de douăzeci de ani nu am câştigat nimic din scrisul meu, am trăit din salariul de profesor şi am susţinut din el o familie.


Cunosc şi eu socotelile de fiecare seară şi trasul de bani până la chenzină. E motivul pentru care n-am putut fi niciodată un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi raţional, dar niciodată sufleteşte. Fără să fiu nici un om de stânga, ştiu de ce e nevoie de protecţie pentru cei slabi, cei fără noroc, fără şanse, pentru cei care nu fac faţă într-o lume a performanţei. Sunt la mijloc între cruzime şi populism, fără să ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astăzi compatrioţilor mei, chiar dacă mi se spune că e „răul cel mai mic”.

Nu pot înţelege de ce oamenii cei mai amârâţi din România de azi, cei cu viaţa cea mai năpăstuită, cu veniturile cele mai mici trebuie să-şi ia ultima bucată de pâine de la gură ca să salveze statul român. Mi se spune că statul român nu-i poate susţine, dar statul român uită să-mi explice cum se face că a tolerat, odată cu creşterea sărăciei generale, o creştere nemaiauzită a bogăţiei speciale. Nu mi se explică în ce fel am ajuns, în doar douăzeci de ani, o
ţară de tip sud-american, în care câteva sute de familii posedă o bogăţie egală cu a sute de mii de alte familii.

Niciodată nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil să creşti ca venituri, în câţiva ani, de la zero lei şi zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizări legale, prin ce licitaţii legale, de douăzeci de ani încoace, sub toate guvernările, fără excepţie, România a fost împărţită în câteva sute de bucăţi care-au fost dăruite câtorva sute de oameni?

Nu vreau să înţelegeţi că sunt adeptul „haiduciei” fiscale. Nu cer naţionalizări, confiscări şi deposedări de avere. Nu sunt anticapitalist şi ştiu că, în clasa de mijloc, există oameni care au câştigat cinstit, cu o risipă enormă de muncă şi inteligenţă, fiecare ban de care se bucură azi. Nu orice avere este însă sănătoasă, nu orice avere e sursă de bunăstare generală. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulări obţinute prin reţele subterane politico-economice. Ele nu îmbogăţesc, ci sărăcesc, secătuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corupţie.

Nu cer confiscarea , ci verificarea lor, elucidarea împrejurărilor în care câteva mii de oa meni au ajuns putred de bogaţi prin conspiraţie securistică, furt calificat şi trafic de influenţă. Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedrep tăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.

Am mai spus-o: în România nu există, ca pretutindeni, corupţi, ci un sistem al corupţiei. Este mecanismul care produce sărăcia, conspiraţia care subminează statul. De aceea este monstruos şi nedrept să-i pedepseşti a doua oară pe cei săraci şi să te prefaci mai departe că nu-i vezi pe cei vinovaţi de sărăcia lor.

Nu este cinstit să tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, să ştirbeşti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca să scoţi
ţara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ieşi basma curată de data asta, dar vom cădea imediat în groapa următoare, căci statul român, aşa cum e el azi, nu poate să nu fie sărac.

Cu atât mai cinice, „ca râsul la mormânt” ar fi spus Eminescu, sunt exerciţiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei înşişi i-au adus în sapă de lemn, prin subminarea continuă a statului de drept. Niciodată hoţii n-au strigat mai tare „prindeţi hoţii!”


Monday, November 29, 2010

Nu Pogodi! RARE english dub tape part 2



Share/Bookmark

Kpra coo 3 iezi – pt. cocalari si pitzipoance

Share/Bookmark
Dragii mosului, sa va spun o poveste? Pai va spun.


Ieri navigam pe siteul www.cocalari.com, ingrozindu-ma de specimenele ce traiesc printre noi. Si am prins acolo un link de hi 5. Asa, ca pentru voi, urasc hi5-ul. Dar am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta.

Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj’ meu. Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :x :x:x Sau: plshe…hi5 tau ast comm d la u plz.

Priveam tatonarile respective cu ochii unui ratardat. Lumea se duce pulii de suflet, ma gandeam. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei. Ce fel de poezie ai putea scrie cu “uof uof atat de nfs sometimes buah?!” Stiu, sint un batran decrepit basinos ce sta usa in usa cu o prostata defecta, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luati razna! Stiu ca traiti in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca toalele de firma au luat locul cartilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbede au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate. Si, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i tarzan.

Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu fara sa vada Bamboo-ul). Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ca va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti.

Povestea a adresata doar cocalarilor si pitipoancelor. NU MA ADRESEZ TUTUROR TINERILOR. Exista tineri de aur, care cred in ceea ce cred si eu. Cei ce-mi citesc blogul intra in aceasta categorie si le multumesc ca sint aici. Datorita lor ma simt si eu mai tanar. Un pic. Si acum povestea.

Kpra coo 3 iezi

Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:

-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:

“3 yezi bulangii, fug akum la D&G,

Si va aduce mama voo okelari cu rama noua

Ktarama de metal cat zabala de la cal,

Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu “arici”

Un mobil de la Vertu, k sa tzi moara dooshmanu’”

- Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?

- Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :x :x:X

Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri plin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:

- 3 yezi bulangii, ma imbrak la D&G….

Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea “D&G” la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:

- Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.

Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante.

Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky.

Ala mare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:

- Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!

Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt.

Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:

- Ii iau glanda la bulangiu!

Il soona pe mobil si-i spune:

- Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic!

Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera.

Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?

Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa:”…Ticalosul si mangositul! Ei las’ ca l-oiu invata eu minte. Inca se ranjea ma mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne!”

Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat.

Da, stimabililor. Asa sunau povestile odata ca niciodata. Cam cum e fragmentul ce l-a ucis pe lup. Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele. Asta in cazul in care povestile mai au un viitor.]

sursa dono

Cromozomul Y e ca şi mort, trăiască oja şi cromozomul X!

Share/Bookmark

by Simona Tache

În urma unor cercetări care au durat enorm, cercetătorii americani au ajuns la o concluzie zguduitoare, pe care o ţin încă secretă: în maximum 500 de ani (sau în 125.000, n-am reţinut exact), cromozomul Y va dispărea. Dacă nu ne credeţi, să ştiţi că s-a scris şi în ziare! În plus, reporterii noştri speciali din viitor, au interceptat şi nişte documente pe care vi le punem la dispoziţie chiar acum. Doamnelor şi domnilor, scoateţi batistele! Vă prezentăm în exclusivitate jurnalul Androginei Paloş, o tânără din România viitorului, o Românie fără Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin, dar şi fără bărbaţi.

Joi, 13 martie 127.008
Iar s-a stricat cratiţa–minune! Mi-a inversat varza proteică cu raţa dietetică şi întotdeauna mă înţeapă bila de la varză proteică pe raţă dietetică! Şi n-am vreme să fac alta că începe la televizor campionatul de fardat–viteză şi iar pierd secţiunea fond de ten şi simultanul de bigudiuri.

Băga-mi-aş, tocmai m-a sunat Virginica să-mi spună că mâine începe sezonul de trei zile de preţuri normale, sper să am timp să dau o raită prin magazine, m-am săturat să-mi cumpăr ţoale la preţuri reduse şi am văzut nişte chiloţi super pe care vreau să-i iau neapărat la preţ întreg.

Dacă stau, totuşi, să mă gîndesc bine, nu ştiu dacă voi putea fugi de la serviciu să rezolv cu chiloţii, mi-am dorit mult jobul ăsta de consilier cu ciclicitatea modei la Ministerul de Machiaj, Accesorii şi Coafură şi nu-mi vine să chiulesc. Plus că mă pasionează cu adevărat cercetarea ştiinţifică despre Dialogul, consonanţele, asonanţele, armoniile şi disarmoniile dintre roz şi lila din antichitate până în moda contemporană care mi s-a încredinţat.

Doamna Ministru însăşi m-a avertizat în legătură cu importanţa lucrării mele care, se pare, face parte dintr-un proiect mai larg în care vor mai fi implicate alte patru ministere: Ministerul Garderobei de Primăvară-Vară, Ministerul Garderobei de Toamnă-Iarnă, Ministerul de Manichiură, Pedichiură, Epilat şi Înlăturarea Fără Dureri a Bătăturilor şi Ministerul de Gomaj, Peeling şi Extragerea Comedoanelor.

Să nu uit: tre’ să-mi duc vibratorul la reparat, scârţiie şi i se duce bateria în trei minute. O să încep, de altfel, să strâng bani de avans să-mi iau unul nou în leasing.

Vineri, 14 martie 127.008
Campionatul de fardat–viteză pe care l-am văzut aseară la televizor a fost supercool. La secţiunea rimel de volum, rezistent la apă s-au bătut în finală o moldoveancă din Galaţi şi o bucureşteancă din Ferentari. A câştigat moldoveanca în prelungiri pentru că proasta din Ferentari, din cauza nervilor şi a tensiunii competiţiei, şi-a băgat aplicatorul în ochi, a luat cartonaş roşu şi a fost descalificată.

Ministerul Ciorbelor şi al Antreurilor Calde a ţinut azi o conferinţă de presă despre alinierea la normele internaţionale de călit ceapa la care au fost prezente două bulgăroaice dolofane, responsabile cu monitorizarea României. Şi cel mai mişto lucru care mi se întâmplă de când lucrez aici: începând de săptămîna viitoare, voi reprezenta ministerul în Comisia Guvernamentală pentru Conservarea şi Administrarea Rezervaţiei de Bărbaţi din ţara noastră.

Cele 438 de exemplare, câte mai există în România, reprezintă un portofoliu foarte important atât pentru turism cât şi pentru ştiinţă. Cică şi Preşedinta Statelor Unite a cerut informaţii despre rezervaţia noastră, de departe cea mai importantă din Europa, mai tare chiar şi decât cea din Albania.

După ultima Olimpiadă Internaţională de Flatulaţii la care băieţii noştri le-au făcut mucii cravată albanezilor, cea mai puternică femeie din lume şi-a exprimat dorinţa de a vizita în regim privat şi supersecret rezervaţia românească de bărbaţi. Cool!

Luni, 17 martie 127.008

Am ajuns devreme acasă ca să văd la TV finala Cupei Campioanelor Europene de Plâns. România îşi dispută cu Olanda finala secţiunii plâns fără şerveţele şi cu Franţa secţiunea plâns la telefon. Fetele noastre au fost la un pas să intre în finală şi la plânsul cu leşin, dar arbitrele au favorizat la modul evident echipa Bulgariei care a câştigat semifinala prin lipotimia prefăcută a trei concurente.

S-a văzut clar că bulgăroaicele au tras de timp şi prea s-au apucat să se prăbuşească una după alta în ultimele trei minute, ca să le mai creadă cineva că au leşinat pe bune.

La minister, sunt probleme nasoale cu programul aderare la Organizaţia Nord-Atlantică de Sulfilat şi Însăilat, cică observatorii internaţionali au cerut amenzi pentru România şi rediscutarea primelor trei puncte din programul de integrare.


Ca pregătire pentru dezbaterea despre conservarea şi administrarea cât mai eficientă a rezervaţiilor de bărbaţi la care urmează să participăm, s-a vizionat azi la minister un filmuleţ despre rezervaţia românească. M-am tăvălit pe jos de râs, sunt haioşi aşa cu păr pe corp, fără sâni, cu vibratoarele alea agăţate de ei, fără pantofi cu toc şi nefardaţi.

Seamănă cu nişte urangutani, doar că vorbesc cu nişte voci groase de te iau fiorii, două colege nici n-au rezistat, s-au înverzit la faţă şi au ieşit val vîrtej din sală să vomite.


Nu mi-am dus încă vibratorul la reparat, trebuie neapărat să-mi fac timp să rezolv treaba asta, constat că am devenit cam nervoasă, iar colegele fac deja glume proaste pe tema asta.

Marţi, 18 martie 127.008

Atac terorist, azi noapte, la ambasada S.U.A. din Londra: un comando de teroriste a pătruns prin efracţie în ambasadă, a aruncat multă sare în oalele cu ciorbă pregătite pentru o recepţie, a şifonat toate rochiile corpului diplomatic, a turnat maioneză în sticluţele de ojă ale ambasadoarei şi i-a dezlipit flecurile de la săndăluţele preferate. Atacul nu a fost încă revendicat.

Cică motivul ar fi încercarile evidente din ultimii ani ale S.U.A. de a obţine supremaţia mondială asupra paletei de culori la fardurile de pleoape.
Azi s-a întrunit prima oară Comisia Guvernamentală pentru Conservarea şi Administrarea Rezervaţiei de Bărbaţi.

S-a împărţit proiectul în capitole (Mâncatul, Dormitul, Sexul, Distracţia, Munca, Spălatul, Activităţile Gospodăreşti, Bunele Maniere) şi s-au repartizat responsabilităţi. Eu sunt responsabilă cu Distracţia, capitol împărţit la rândul lui în subcapitole: Fotbal, Beţivăneală, Stat cu Orele cu Undiţa-n mână, Stat cu Orele sub Maşină, Frecat Menta, Uitat la Televizor, Citit Ziare, Coborât Chestii de pe Internet etc.

Ideea e că trebuie să le creem condiţii pentru cultivarea şi manifestarea necenzurată a tuturor obiceiurilor lor şi mai ales a celor care le fac plăcere. Drept care am desfiinţat din start secţiunea Activităţi Gospodăreşti, care i-ar putea traumatiza (ne-am dat seama de asta după ce i-am cerut unui exponat să ducă gunoiul şi a făcut o megacriză de nervi), şi am hotărât că acestea vor reveni integral deţinutelor de drept comun care-şi execută pedeapsa în rezervaţie. Mâine, vizită de lucru la rezervaţie. Cică să nu ne punem fuste scurte şi să nu ne parfumăm, ca să nu sară exponatele pe noi.

Miercuri, 19 martie 127.008

Am ajuns la rezervaţia de bărbaţi foarte de dimineaţă, înainte ca vreun exponat să facă ochi. De la poartă ne-a izbit un horcăit infernal, asemănător cu cel din crescătoriile de porci. Cică aşa fac când dorm, sfu…, sfi…, sfa…, cum dracu se zice?, parcă mi-am notat undeva, a, da, sforăie, brrrr… Am fost conduse în turnul de control ca să-i observăm în monitoare.

Dormeau horcăind de parcă se pregăteau să dea colţul şi aveau vibratoarele ridicate cumva-n sus. Au început să se trezească şi să meargă crăcănaţi spre baie scărpinându-se şi tot aranjându-şi chestiile alea rigide în chiloţi.

Între timp, am fost conduse într-o cameră unde se prăjea la greu ceapă, ni s-au pus bigudiuri, ni s-au dat nişte capoade lungi, matlasate şi de-abia după aia am avut voie să intrăm în sala de mese unde se adunaseră între timp toate exponatele. Când am intrat, cu mirosul de ceapă după noi şi cu echipamentul ăla “moartea pasiunii”, s-a auzit un “ăăăăăăă” general, toate vibratoarele exponatelor s-au prăbuşit brusc, după care am fost ignorate cu desăvârşire.

Câteva deţinute grase şi neepilate, cărora li se punea din când în când mâna pe fund la mişto şi li se şopteau măscări ireproductibile, aduceau platouri cu hălci imense de carne şi târâiau non–stop, de colo–colo, navete de bere, când goale, când pline. Din când în când, se auzea câte un râgâit atât de puternic, încât două dintre membrele comisiei s-au făcut moi ca nişte cârpe şi au mai apucat să susure, înainte de a li se rupe filmul, ceva care semăna cu “demisie”.

Joi, 20 martie 127.008
Colega care răspunde de capitolul SEX din programul de conservare a rezervaţiei de bărbaţi e cu nervii zdrenţe. Nici un exponat nu respectă regula de a-şi folosi exclusiv deţinuta care i-a fost repartizată în scopul cu pricina. Nu se pot abţine să le reguleze “titularelor” prietenele cele mai bune, deşi toate femeile din rezervaţie arată la fel: grase, urâte şi neîngrijite. Au ieşit nişte pizduieli între deţinute de n-au putut gardienele să le despartă cu nici un chip.

Toate măsurile luate pentru remedierea situaţiei au eşuat lamentabil. S-a încercat înlocuirea deţinutelor cu femei gonflabile, dar a ieşit tot un căcat. Nu numai că şi-au furat între ei gonflabilele, dar au continuat să… vorba-ceea şi femeile din rezervaţie, nu doar deţinutele, ci şi câteva gardiene care au fost bineînţeles concediate imediat.

S-a încercat varianta “sex la liber” care, în sfârşit, funcţionează în ce-i priveşte pe ei, dar se lasă cu victime colaterale în rândurile suflării feminine: patru tentative de sinucidere din gelozie, dintre care două încununate de succes.

Din păcate, după faza asta, haosul n-a mai putut fi oprit. Ce dracu’ facem? Reinstaurăm pedeapsa cu moartea, băgăm în rezervaţie numai condamnate la moarte şi le lăsăm să-şi facă seama una câte una din cauza cretinilor de bărbaţi? Până una-alta, colega responsabilă cu SEXUL din Comisia Guvernamentală pentru Conservarea şi Administrarea Rezervaţiei de Bărbaţi şi-a dat demisia şi s-a internat într-un sanatoriu.

Nici n-a putut fi numită altă persoană în locul ei, fiindcă toate cele care au primit propuneri au refuzat vehement. Observ că am început să vorbesc cam urât şi nu-mi explic de ce.

Vineri, 21 martie 127.008

Se duce pulii de suflet (de unde dracu’ am învăţat expresia asta?!) şi capitolul MUNCĂ din programul de conservare a rezervaţiei de bărbaţi.
Nu acceptă nici de-ai dracu’ altă activitate decît băut, regulat, mâncat, dormit, citit ziare, pescuit, fotbal şi downloadat chestii porno de pe internet.


Mai pun botul doar la reparat câte-o maşină, în sensul că le place să stea câteva ore sub ea şi să iasă de-acolo mozoliţi de vaselină şi puţind înfiorător a transpiraţie. Nu avem însă loc de 438 de maşini în rezervaţie, ca să putem acoperi capitolul MUNCĂ doar din asta. Plus că, fiindcă nu reuşesc vreodată să repare vreo maşină, ies de sub ele foarte nervoşi.

Înjură mizerabil (aoleu, am impresia că de la ei am învăţat să vorbesc urât, băga-mi-aş!), dau cu piciorul în tot ce le iese-n cale, scuipă ca nesimţiţii şi nu se potolesc decât după primele 16 beri, când încep să se hăhăie deosebit de enervant şi să facă concurs de râgâituri.

Cel mai naşpa e că tipa din comisie responsabilă cu capitolul MUNCĂ, tot făcând vizite la rezervaţie, s-a îndrăgostit nebuneşte de unul dintre exponate şi s-a apucat de furat, în speranţa că va avea norocul să-şi execute pedeapsa în rezervaţie. Urmarea: o să stea, săraca, vreo trei ani într-o puşcărie din Ardeal, iar postul ei a rămas bineînţeles neocupat, fiindcă nu-l vrea nimeni.

Se alege praful încet-încet de toată comisia. Tot guvernul e, de altfel, cu nervii praştie, celelalte programe au cam fost lăsate de izbelişte. S-a pierdut deja integrarea în Organizaţia Nord-Atlantică de Sulfilat şi Însăilat. Vom relua negocierile, de-abia peste doi ani. Fuck!

Vineri, 21 martie 127.008

Două noi demisii în Comisia Guvernamentală pentru Conservarea şi Administrarea Rezervaţiei de Bărbaţi. Responsabilele cu BUNELE MANIERE şi SPĂLATUL şi-au luat lumea-n cap, după ce mai întâi au zăcut în concediu medical, una cu criză de bilă, cealaltă cu depresie crâncenă.


Au fost aduse în rezervaţie profesoare care au încercat cu delicateţe să elimine din comportamentul exponatelor următoarele: scărpinatul în public, aranjatul, din cinci în cinci minute, al aparatului din pantaloni, urinatul cu uşa deschisă la WC, concursurile de flegme/râgâituri/ flatulaţii, scobitul în nas, băgatul mânecilor în farfurie şi al organului reproducător în tot ce mişcă, ştersul pe picioare şi în alte locuri cu prosopul de faţă, spălatul o dată la două săptămâni, inundatul întregului univers atunci când, totuşi, fac baie, căscatul cu mugete etc. În afară de hăhăieli şi alte onomatopee, avioane de hârtie, pioneze pe scaun şi ciungă pe clanţe, profesoarele n-au obţinut nimic de la ei.

Ba nu, mint, au mai obţinut nişte ciupituri camaradereşti de fund şi nişte interpelări obraznice: “Prinţeso, vrei să ne jucăm un pic de-a mama şi de-a tata?”. Fuck! Am recitit şi mi s-a făcut rău. Vorbesc atât de urât încât, dacă m-ar auzi mama, m-ar fute în cur cu mâna ei!

Sâmbătă, 22 martie 127.008

Oh, Doamne! Cum îmi bate inima! Ce zi! Ce noapte! Ce lume! Ce viaţă! Nici măcar cele 14 măşti pentru revigorarea tenului pe care mi le-am trântit pe obraz nu-mi pot reda o faţă umană, nu mai zic de pilulele antiplâns şi de alifia contra emoţiilor, care nu mai au absolut nici un efect. Dar mai bine să vă zic ce s-a întâmplat. Azi-noapte, pe la 2, 2 şi un pic, am primit pe telefonul roşu (adică ăla pentru situaţii de criză naţională de gradul zero, care, de fapt, nu e roşu, ci roz cu paiete). Eram convocată de urgenţă la guvern.

Am plecat în furou, am mers cu 120 la oră, m-au oprit şi două fufe de poliţiste de la circulaţie, am fost nevoită să le arăt legitimaţia şi să le spun de unde mi-am luat furoul ca să mă lase să plec.

La Guvern era o foşgăială înfiorătoare. În frunte cu Premiera, toate ministresele plângeau şi-şi frângeau în mânuţele manichiurate, care colţul de la pijama, care capodul, care bikinii, mă rog, fiecare îşi frângea ce apucase să pună pe ea, înainte de a pleca de-acasă, în mare viteză. Am reuşit, cu greu, să aflu ce se întâmplase. Printre suspine şi înjurături. Tot guvernul plângea şi înjura. Venise chiar şi Preşedinta, care e o superfinuţă şi a fost aleasă aproape în unanimitate, în urma unei campanii electorale axată pe logoree.

Pe bune, a venit cu un program electoral superb, prin care a demonstrat populaţiei că să vorbeşti mult, fără să spui nimic, e foarte OK şi, în definitiv, foarte constructiv. Cum ziceam, era şi Preşedinta acolo şi am rămas realmente mască când, din guriţa ei delicată, am auzit ieşind, printre hohote de plâns, următoarea înjurătură: “Băga-le-aş cârpe-n cur şi da-le-aş foc”!

Deci până şi prima Domnişoară a ţării a învăţat să vorbească urât de la exponatele din Rezervaţia de Bărbaţi. Că veni vorba, bineînţeles că alarma de gradul zero avea o strânsă legătură cu Rezervaţia (de ce îmi ia atât de mult să povestesc ce se întâmplase, de ce sunt atât de redundantă şi fac atâtea paranteze?). Oh, Doamne, ajută-mă să mă concentrez un pic! Aşa, mersi, te pupic dulce, eşti un scump!

Deci iată ce se întâmplase: nenorociţii de bărbaţi au sedus o femeie de serviciu, i-au furat din geantă un tub de somnifere cu care au sedat tot corpul de pază, după care au dat o megapetrecere. Când s-au trezit gardienele, toată Rezervaţia era devastată. Mii de sticle de bere goale, toate deţinutele bete şi cu fustele-n cap, coji de seminţe peste tot, frigiderele goale, grădina, (superba grădină de trandafiri!!), protejată până ieri de un gard electric, distrusă (cum dracu’ au reuşit să taie firele electrice nu ştiu), în fine, ce să mai discutăm, prăpăd…

Au venit imediat Poliţia şi Pompierele (rămăseseră nişte chiştoace aprinse pe ici pe colo), plus Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, compus din şase psiholoage de renume internaţional, o superexpertă în chiromanţie şi o astroloagă de geniu, care i-au luat la întrebări pe derbedei şi pe deţinute.

Ei, şi de-abia acum vine bomba. Iar bomba e – Doamne, mă mai ajuţi un pic să mă concentrez, mersi? – că, în urma anchetei efectuate de cele opt somităţi (dintre care una avea un taior absolut splendid, pe lila cu desene verzi, mor să aflu de unde şi l-a luat), a rezultat că una dintre deţinute manifestă, de câteva săptămâni, nişte simptome ciudate: greţuri matinale, o poftă de mâncare crescută, capricii şi… ei bine, da, absenţa menstruaţiei.

O nouă comisie, de data asta de bioenergeticiene, s-a întrunit de urgenţă, iar concluzia, rezultată în urma studiului a vreo şaişpe biblioteci, a fost devastatoare: deţinuta cu pricina era gravidă. Unde “gravidă” – asta chiar n-aveţi de unde s-o ştiţi, da’ v-o zic eu, care, vorb-aia, am acces la secrete de stat – înseamnă o femeie care urmează să dea naştere unui copil, în urma împerecherii cu un bărbat. Taraaam!

Deci de-aia am fost chemate la 2 noaptea la guvern, da? Ca să luăm o decizie. Am luat-o, dar foarte greu. Să iei o decizie e cel mai greu lucru din lume, mai greu chiar şi decât să tai ceapă (eu nu reuşesc aproape niciodată să iau una şi să nu mă răzgândesc imediat sau, în cazurile în care nu mă răzgândesc, să n-o regret după aia, pentru tot restul vieţii).

După vreo şase ore de bocit şi deliberări, am hotărât să o invităm la o teleconferinţă pe cea mai puternică femeie din lume, Preşedinta Statelor Unite. Am nimerit-o taman când dormea chircită, cu o pernă electrică sub burtă. Era la ciclu, deci foarte nervoasă. A întredeschis ochii, ne-a ascultat, după care a ridicat puţin capul de pe pernă şi ne-a zis: “Aruncaţi-i dracu’ în aer şi lăsaţi-mă-n pace, că mă doare burta de îmi vine să dau cu bomba atomică!”.

Înţeleaptă femeie! Am făcut exact ce a zis ea, am aruncat în aer Rezervaţia, iar pe vaca de deţinută am băgat-o în închisoare până naşte. Dacă e fetiţă, o vom elibera cu tot cu copil. Dacă e băiat, o vom elibera doar pe ea, iar rezultatul împerecherii cu animalele alea îl vom păstra într-un loc secret, până moare de bătrâneţe. Mă duc să-mi mai pun o mască, că parcă tot am cearcăne. Şi nişte bigudiuri, că îmi stă părul ca un cu… ca o pu… ca naiba.

Disclaimer: Caricaturizarea excesivă a personajelor, precum şi folosirea unor cuvinte şi expresii care ar putea să-mi contrarieze părinţii sau alte rude, în afară de mamaie (la care o să am eu grijă să nu ajungă acest almanah), au slujit unor scopuri strict literare. Orice asemănare cu persoane şi fapte reale este pur întâmplătoare.

(Din Almanahul Catavencu 2008, cu tema “Sfarsitul lumii”)


Saturday, November 27, 2010

IN DOUA LUNI MAGIC-UL M-A FACUT NEOM

A. este un tânăr de 25 de ani a cărui viață a luat o turnură total neașteptată în urmă cu două luni. Ne-a mărturisit că era consumator de marijuana încă din liceu. A ajuns să fumeze datorită tentației care devenise accesibilă oricui: ”în spatele liceului era plin de marijuana”. Totuși, viața socială nu i-a fost afectată de consumul acestui drog (ilegal).

Ruptura s-a produs în momentul în care a luat contact cu așa-zisele droguri legale. A vrut să experimenteze. A început să consume Magic. Pure. La început, nu a simțit efecte grave. Însă, în decurs de 2 luni, A. ne-a spus ca s-a transformat într-un neom. Halucinațiile vizuale pe care le avea l-au făcut să înceapă să spargă orice găsea la îndemână prin casă.

Avea idei persecutorii, i se părea că cineva îl urmărește necontenit. Deasemenea, ideile delirante cuprindeau și teme erotice. A. locuiește cu prietena sa. Ne-a spus că drogul îl făcea să simtă că nimic nu mai există pe acest Pământ decât iubirea. Iubirea pentru iubita sa. Vrând să-și demonstreze iubirea, a început să distrugă o casă întreagă. De la spart obiecte, până la scos faianța. I se părea că ”cuțitul nu mai este din metal, ci din plastic. Că toate obiectele încep să se topească.”

Experiența pe care a trăit-o este de nedescris. A ajuns să aibă insomnii, să nu mai mănânce și să delireze. Așa l-a găsit poliția, alertată fiind de familia tânărului. A. a fost internat la dezintoxicare și și-a urmat cu grijă medicamentația. Nu a mai fost internat nici o dată până acum. Situația lui profesională este de invidiat: în prezent urmează a treia facultate și lucrează în televiziune.

Stând de vorbă cu el, am constat că e un tânăr foarte inteligent și educat. După ce are să iasă din spital, ne-a spus că singurul lucru pe care și-l dorește este să repare răul făcut familiei și iubitei sale. Va folosi cunoștințele sale artistice (fotografie, video) pentru a arăta celorlalți efectele pe care le pot avea aceste droguri legale care, după cum el singur ne-a mărturisit, sunt cu mult mai periculoase decât cele ilegale.

Tot de la el am aflat că Magic-ul de acum câteva luni nu mai este Magic-ul de astăzi. Amestecurile s-au schimbat. Substanța a INVOLUAT, iar efectele sunt extrem de grave.

Povestea lui A. poate fi una cu final fericit. Fiind la prima internare, șansele pentru reabilitare sunt destul de mari. Mai ales că ne-a declarat că familia îl susține în permanență. Acum… rămâne întrebarea cea mai delicată: ceilalți vor avea același noroc? Vor fi conștientizat consecințele consumului de legale înainte de a fi prea târziu ca să își pună în pericol viața lor și a celor din jur?

Interviu realizat în Spitalul Clinic de Psihiatrie Al.Obregia, secția pentru Toxicodependenți, noiembrie 2010

sursa

Friday, November 26, 2010

Savantii romani si "farfuriile zburatoare"


Savantii romani si "farfuriile zburatoare"

Tesla a murit fara sa i se dezlege misterul

- Jules Verne a deschis calea spre visare la spatiul cosmic. Savantii romani Tesla, Coanda si Oberth au deschis calea spre construirea tehnologiei pentru zboruri cosmice -

NICOLA TESLA - un valah vizionar

Cel mai corect este sa spunem despre Nicolai (Nicolai, dupa cum scriu sarbii, nu Nicola, cum scriu americanii) Tesla ca era sarb, de origine valaha. Exista nenumarate forumuri internationale unde i se neaga cu vehementa originea romaneasca. Singura legatura, considerata "ciudata", ar fi fost slujba de botez, oficiata de un preot ortodox de origine valaha, Toma! E bine sa lamurim acest "aspect" al originii lui. Tatal sau, preot ortodox, se numea Milutin, iar mama are diferite "nume", in functie de pronuntie: Duka, Djuka, Gica, Georgica!

Cat despre vlahi, ei sunt primii locuitori ai fostului teritoriu iugoslav, prezenti acolo cu mult inaintea venirii sarbilor. Exista referiri inca din secolul 11, care vorbesc de valahii ce locuiesc in regiunile muntoase din Muntenegru, Bosnia. Si Istria e plina de vlahi (istro-romanii de azi), la fel si Dalmatia, unde li se spuneau "morlaci".

Nicolai Tesla s-a nascut la 28 iunie (dupa cum arata certificatul de botez), declarat pe 10 iulie 1856, in catunul Similian ("catun" fiind denumirea pentru sat folosita de morlaci), aflat pe atunci in provincia militara austro-ungara Lica (ulterior Croatia), care era locuita compact de vlahi. Numele initial de familie al lui Tesla, ne spune istoricul sarb Iovan Ducici, era Dragan(ici), nume vechi romanesc, frecvent in Balcani.

Acelasi istoric spune ca se tragea din neamul Pilat(ovici)! (Poate ca arborele genealogic mergea pana la "pilati", adica la pilatii cei purtatori de cusma din aristocratia daca!). In timp, numele de familie a fost inlocuit cu Tesla, care poate deriva de la unealta dulgherilor, dar, dupa cum ne informeaza acelasi Ducici, inainte de nasterea Croatiei, in timpul stapanirii romane, exista o asezare care se numea Tesleum, langa actualul Raduc, catunul unde se nascuse tatal lui Nicolai, Milutin (posibil "Milu", Milu-Copilu este un erou de balada valah).

Pe una dintre surorile lui Milutin o chema Stanca (nume pur romanesc). Pe surorile lui Nicolai le chema Angelina, Milica, Marica, iar pe frate, Dan. Nobilii sarbi au incercat permanent sa-i inrobeasca pe vlahi, iar regimul comunist sa-i asimileze pana la a-si uita originea. Deci, nu e de mirare ca Nicolai Tesla nu se lauda cu originea lui valaha!



Inventii "top secret"

De cand era copil si l-a citit pe Jules Verne, n-a avut nici un dubiu ca o calatorie de la Pamant la Luna va fi posibila. Nicolai Tesla urmeaza cursurile de inginerie de la Politehnica din Graz (1875-1881), apoi lucreaza la Budapesta, Paris, in cadrul Companiei Edison (1882), la Strasbourg (1884), dupa care pleaca in SUA, din 1891 devenind cetatean american. Unul dintre telurile lui a fost sa creeze un aparat de zbor fara aripi si fara combustibil la bord. Ideea se baza pe un sistem electro-mecanic reincarcabil de la statii spatiale.
Savantii romani si "farfuriile zburatoare"
Forma acestui aparat, pentru reducerea frecarilor cu aerul, urma sa fie alungita sau "de farfurie". Nu s-a stiut niciodata daca a lucrat concret la un astfel de proiect, dar dupa moartea sa, la 8 ianuarie 1943, agenti FBI i-au rascolit camera de la New Yorker Hotel si i-au confiscat, cu imputernicire de la Biroul Proprietati Straine (desi era cetatean american), toate notitele si tot ce-i apartinea, inclusiv cele din seiful hotelului.

Departamentul de Razboi le-a trecut, apoi, la "top secret". Cele mai indraznete teluri ale lui Tesla erau legate de explorarea spatiului cosmic in aeronave ghidate de la un centru terestru. In filmul postului de televiziune englez BBC, "Maestrii ionosferei", se arata ca Nicolai Tesla a fost primul care a folosit ionosfera (acea parte a atmosferei incarcata cu ioni, importanta pentru transmisia undelor radio) in scop stiintific, in folosul umanitatii. Voia sa se foloseasca de ionosfera ca furnizor al energiei necesare vehiculelor spatiale.

Din mai 1898, demonstrase public ghidarea unui vas - robot prin unde radio, la Expozitia Electrica din Madison Square Garden. Dupa 11 ani de la aceasta demonstratie, Marconi avea sa primeasca Premiul Nobel pentru descoperirea radioului! Demonstratia din Madison Square a insemnat si debutul roboticii. Radio-comunicatiile si coordonarea navetelor spatiale de la centre terestre au la baza cercetarile lui Tesla. Daca ar fi trait pana-n 1997, cand Sojourner si-a inceput explorarea pe Marte, ghidat de la NASA, si-ar fi vazut "visul" implinit.

Savantul "paranormal"

In 1899, Tesla a comunicat ca a inregistrat semnale radio cosmice, in laboratorul sau din Colorado Springs, dar a fost luat in deradere. Timp de 50 de ani (din 86 cati a trait) a studiat semnalele interplanetare.
Savantii romani si "farfuriile zburatoare"

Experimentele romanului au uluit epoca

Din cauza unor astfel de cercetari, s-a ales cu eticheta de "savant nebun". Turnul Wardenclyffe, proiectul lui Tesla, avea si scopul de a stabili contacte cu alte planete din sistemul nostru solar. Despre modul cum ii veneau ideile, Tesla a lasat marturie in autobiografia sa, "Inventiile mele", cat si in marturisirile facute prietenului si biografului sau, John O'Neil: "Cand am in gand o inventie, pot sta luni sau ani doar cu ideea in cap. Nu ma gandesc constient s-o dezvolt, dar imi umbla prin cap. Aceasta este perioada de incubatie.

Apoi, ma concentrez asupra ei, aleg cateva probleme pe care le ridica, si cand simt ca le voi rezolva, chiar asa se intampla: brusc, se leaga toate la un moment dat si ies la suprafata si din subconstient. Inainte de a trasa prima schita, intreaga idee este dezvoltata in mintea mea. Tot in minte fac ajustarile, corectiile si chiar manevrez dispozitivul respectiv. Si fara sa fac vreo schita, pot da lucratorilor dimensiunile exacte pana in cele mai mici detalii. Numai cand sunt absolut convins de functionalitatea inventiei, ma apuc sa desenez. Eu nici nu fac diferenta intre a manevra dispozitivul in minte sau in realitate. Merge la fel."

O'Neil il cataloga ca pe "un om cu puteri psihice deosebite", care memora carti intregi, avand o memorie fotografica formidabila. Dar se temea sa recunoasca public acest lucru. Tesla vizualiza cu ochii mintii "aparate de zbor care, peste multe generatii, se vor putea conecta la roata energetica a Cosmosului, de unde sa-si extraga puterea, in oricare punct al Universului".

La 3 ianuarie 1928, Tesla obtinea patentul nr. 1.655.113 pentru VTOL Aircraft, un aparat de zbor care putea decola si ateriza pe verticala, cu ajutorul unui rotor cu elice! Lui Nicolai Tesla, omenirea ii datoreaza primul sistem de comunicatie wireless, primii roboti, prima telecomanda, aparate de zbor cu decolare verticala etc.

HENRI COANDA - tatal "farfuriilor zburatoare"

Henri Marie Coanda era al doilea fiu al lui Constantin M. Coanda, ofiter si matematician, care provenea dintr-o familie de boieri olteni. Mama lui Henri, Aida Danet, era frantuzoaica, fiica fizicianului Gustave Danet. Henri a avut patru frati si doua surori. S-a nascut la Bucuresti, la 7 iunie 1886, si moare tot la Bucuresti, la 25 noiembrie 1972.

Dupa ce a absolvit Liceul "Sf. Sava", Henri s-a inscris la Scoala militara de ofiteri de artilerie. Si-a continuat studiile la Institutul Tehnic din Charlottenburg, apoi la Universitatea din Liege. S-a inscris si la Scoala Superioara de Aeronautica de la Paris, pe care a absolvit-o in 1909. A fost in prima promotie a acestei scoli.
Savantii romani si "farfuriile zburatoare"

Henri Coanda

In 1910, construieste si expune la Salonul Aeronautic de la Paris avionul cu reactie. Apoi, s-a angajat in industria aeronautica din Anglia, dar la izbucnirea Primului Razboi Mondial s-a intors in Franta, unde a devenit reprezentantul Romaniei la Paris. Pe avionul "Coanda 1910" a facut tot felul de teste, ajungand la ceea ce avea sa-l faca celebru la nivel mondial: "efectul Coanda", brevetat in 1933. In 1935, bazandu-se pe "efectul Coanda", a proiectat "Aerodina Lenticulara", o "farfurie zburatoare", pe care o considera cea mai importanta aplicatie a efectului care-i poarta numele, pentru viitorul aeronauticii.

Al Doilea Razboi Mondial il prinde la Paris, unde ramane in zona ocupata de germani. Dupa eliberarea Parisului, a fost interogat de americani, cu privire la eventuala colaborare cu nazistii, la realizarea avioanelor cu reactie ale flotei Luftwaffe. Mai ales ca o copie a aerodinei ajunsese in mainile nazistilor. Exista surse care spun ca nazistii chiar i-au cerut s-o construiasca, dar pentru ca era nevoie de 12 motoare, nemtii au renuntat. Dupa razboi, proiectul a fost dezvoltat de Avro Canada, apoi a fost cumparat de USAF si a devenit "top secret".

Aerodina de la Turbomecanica

In 1990 s-a infiintat, la Bucuresti, Muzeul Aviatiei, iar in 1998 a ajuns aici un pachet de 800 de kilograme de documente care au apartinut inventatorului Henri Coanda si care fusesera donate statului de catre fiica acestuia, la sfarsitul anilor '70. Cand muzeografii militari au cercetat documentele, au gasit si proiectul Aerodinei Lenticulare, celebra farfurie zburatoare a lui Coanda.

Aeronava din proiectul lui Coanda are forma de OZN, propulsie neconventionala si mai multe fante dispuse in coroana, prin care ies jeturi de gaze, acestea imprimand miscare navei. In functie de aceste jeturi, se produc miscari ascensionale sau de translatie. Dupa propriile marturisiri, Coanda a construit prototipul pentru Statele Unite si l-a testat in Desertul Nevada.
Savantii romani si "farfuriile zburatoare"

Oberth si Von Braun (dreapta)

Dupa ce a fost anchetat cu privire la colaborarea cu nazistii, a fost invitat in SUA, in 1948. In 1954, a prezentat proiectul final al aerodinei, pentru care primeste brevet la 16 decembrie 1957. La sfarsitul anilor '60, cand a revenit in Romania, a relansat cercetarea in domeniul aviatiei. Si in prezent, proiectele lui Coanda sunt cercetate pentru a fi puse in aplicare si este posibil ca armata sa aiba deja "farfurii zburatoare", dintre cele care incita ziaristii, dar nu si autoritatile.

Numai asa s-ar explica de ce nu se agita oficialii armatei romane, cand apar astfel de "OZN"-uri, mai ales deasupra unor obiective strategice!
Coanda lucrase intens, in Franta, inca din 1932, la acest tip de aparat de zbor, si l-a continuat si in Romania, in 1936. Singurele probleme pe care Coanda nu le rezolvase la acea vreme erau legate de stabilitate in manevrele de zbor si controlul presiunii atmosferice asupra suprafetei navei, astfel incat zborul sa fie lipsit de risc.

Dupa mai mult de doua decenii de cercetari si perfectionari, Coanda a conceput un nou tip de aparat, de forma discoidala, care putea sa decoleze si sa aterizeze pe verticala, sa-si modifice brusc directia, "elemente" ce caracterizeaza fenomenul OZN. Dupa cum sustinea inventatorul, cu noile perfectionari, aerodina putea atinge o viteza ascensionala de pana la 1000 de metri in mai putin de 30 de secunde, aparatul avand o greutate de circa o tona si o raza de actiune de minimum 5000 de km, folosind drept combustibil propanul.

Din cauza secretului care inconjoara inventiile sale, ca si in cazul lui Tesla, este greu de stabilit cu exactitate cate "farfurii zburatoare", mai mult sau mai putin performante, a construit si pentru cate tari. In orice caz, inca de la sfarsitul anilor '40, a tot construit, si multe dintre "farfuriile zburatoare" semnalate in diverse tari puteau fi modele teleghidate ale aerodinei lui Coanda.

"Dar nu toate sunt de origine pamanteana", a marturisit Coanda, cand a fost invitat sa vorbeasca politehnistilor romani. In Romania, Coanda a continuat sa lucreze la perfectionarea acestui tip de aparat de zbor, existand desenul pentru o "nava-mama", avand patru aerodine, cu rol propulsor. Proiectul avea unda verde pentru fabricatie, la "Turbomecanica", dar moartea savantului a intrerupt productia. Sau poate nu!

HERMANN OBERTH - un medic indragostit de rachete

In "Secretele oamenilor de stiinta implicati in cercetarea "farfuriilor zburatoare"", aparuta pe un site dedicat ufologiei aplicate - greyfalcon.us - profesorul Hermann Oberth, roman de origine germana, este socotit pionier al zborurilor cosmice. Nascut la 1894, la Sibiu, si decedat la 28 decembrie 1989, la Nurnberg, Hermann a fost, ca si Nicolai Tesla, vrajit de Jules Verne.
Savantii romani si "farfuriile zburatoare"

Un sibian de geniu - Oberth

Dupa cum singur marturisea, stia pe de rost romanul "De la Pamant la Luna". Oberth este cunoscut in special ca pionier in domeniul rachetelor, primul model construindu-l inca din scoala generala. Tatal lui Tesla a vrut ca fiul sau sa fie preot, tatal lui Henri Coanda l-a vrut ofiter de cariera, iar tatal lui Hermann, medic. In 1912, Hermann s-a inscris la Medicina, la Universitatea din Munchen, si a participat ca medic militar la Primul Razboi Mondial.

Dar nimeni si nimic nu l-a putut abate de la visul sau de a deschide cai pentru oameni sa exploreze Cosmosul. Dupa razboi, s-a intors la aceeasi universitate, dar ca student la Fizica. Desi i s-a respins teza de doctorat privind stiinta rachetelor, ca fiind utopica, lucrarea a inflacarat multe minti, fiind publicata in 1923, cu titlul "Racheta in spatiul interplanetar". Hermann Oberth si-a luat doctoratul in Romania, la Universitatea din Cluj, in 1923, cu sprijinul profesorului Augustin Maior. In 1929, Oberth a "recidivat" cu "Moduri de a calatori in spatiu".

Pentru viziunile ori previziunile sale, Oberth a fost chemat la Berlin in acelasi an, pentru a lucra la... un film science-fiction, e adevarat, primul de acest gen. "Femeile de pe Luna" a avut un succes enorm si a dus la o popularizare uriasa a stiintei rachetelor. La Berlin, l-a avut ca "discipol" pe Wernher von Braun, parintele aeronauticii.

Acesta, student la Universitatea Tehnica din Berlin, a asistat la o demonstratie a lui Oberth, cand a lansat prima sa racheta cu combustibil lichid. La construirea primei rachete de mari dimensiuni, temuta racheta "nazista" V2, s-au folosit 95 dintre inventiile si recomandarile lui Hermann Oberth.

Extraterestrii si "campul G"

In 1953, Oberth a publicat in Germania volumul "Omul in spatiu", in care isi expunea ideile privind statiile spatiale, oglinzile cosmice, costumele de cosmonaut si navele spatiale pe principiile electro-mecanice ale lui Tesla. Cand Von Braun a ajuns in SUA, l-a invitat si pe Oberth sa lucreze la Institutul pentru Explorare Spatiala, cu sediul la Huntsville, Alabama.

Aici, Hermann Oberth a fost implicat intr-un studiu pentru dezvoltarea tehnologiei spatiale. In "Muzeul Spatiului - Hermann Oberth" din orasul Feucht, exista si un extras dintr-o declaratie a lui Von Braun: "Hermann Oberth a fost primul dintre cei care s-au gandit la posibilitatea zborurilor spatiale, care a prezentat analize matematice, concepte si proiecte concrete.

Eu ii datorez nu numai dragostea pentru Cosmos, dar si primul contact cu teoria si practica in domeniul stiintei rachetelor si a zborurilor spatiale".
Savantii romani si "farfuriile zburatoare"

In laboratorul american


Intr-un articol publicat in "American Weekly", din 24 octombrie 1954, Oberth declara: "unele dintre "farfuriile zburatoare" vin din alt sistem solar si sunt manevrate de o rasa care a monitorizat Pamantul de secole".

In scrisorile adresate cercetatorului Donald Keyhoe, publicate in cartea acestuia, "Conspiratia farfuriilor zburatoare" (1955), Oberth sustinea ca navele extraterestre genereaza, printr-o forta centrifuga, un camp gravitational artificial propriu (celebra "teorie a campului G" de mai tarziu), folosindu-l ca sursa propulsoare, ceea ce le permite sa se miste in spatiul aerian al Terrei fara nici o problema, accelerand pana la viteze uimitoare, schimband brusc, fara viraje ample, directia de zbor si stationand in aer. Inventatorul si omul de afaceri William P. Lear ("Lear Jet Corporation") il considera "un profet al spatiului cosmic".

Omul de stiinta Donald Yeomans, cercetator in cadrul proiectelor NASA, scria despre cei trei titani ai stiintei aerospatiale: "Coanda, Oberth si Tesla au fost inspirati de Jules Verne. Noi toti ne-am inspirat si am aplicat principiile lor, reusind, an de an, sa ne apropiem de performantele pe care ei le-au anuntat cu mult inainte ca cineva macar sa le viseze".

Wednesday, November 24, 2010

Tuesday, November 23, 2010

Monday, November 22, 2010

Friday, November 19, 2010

Wednesday, November 10, 2010

Friday, November 5, 2010

Thursday, November 4, 2010